miercuri, 24 februarie 2010

pe front...

Stefan Gheorghidiu pe front
INTAIA NOAPTE DE RAZBOI/ FATA CU OBRAZ VERDE LA VULCAN
“Cum o sa traiesc diseara prin focuri de infanterie, prin lupte de baioneta, prin sute de explozii de obuze?”
Acum oamenii de aici, blestematii In uniforma, Imi sunt singurii aproape si sunt mai aproape de ei decat de
mama si de surorile mele.
Ma gandesc la macelul care va fi peste 30-40 de minute. Cranii sfaramate de paturi de arma, trupuri strapunse
si prabusite sub picioarele celor care vin din urma. Facle si urlete. Explozii de obuze care sa doboare randuri
Intregi. Stiu ca voi muri, dar ma Intreb daca voi putea Indura fizic rana care-mi va sfasia trupul. Si un gand
staruie, plutind peste toate, ca o Intrebare: pentru mine anume cum va fi? glont... baioneta sau explozie de
obuz?
Sunt sigur ca o sa mor, dar prefer sa-mi aleg singur moartea. Acum Inteleg de ce
Intotdeauna condamnatii au avut preferinte Intre cap taiat, spanzuratoare, Impuscare. Am si eu acum
preferinte. Vreau sa provoc admiratia sfioasa a camarazilor, singurii care exista acum real pentru mine, caci tot
restul lumii e numai teoretic. Asa cum cei care mergeau la ghilotina preferau, In loc sa urle de durere, sa ia
atitudini.
Diseara sau maine voi muri. Lungit pe spate, la sase sute de
metri In vazduh, deasupra tarii, cu constiinta si cu fata la cer, sunt parca Intr-un punct de pe traiectoria unui
proiectil In spatiul interplanetar. Totusi, trupul Intarzie pe pamant, Inca soldat, ca mortii care In primele
ceasuri sunt In jurul casei si vad pe ai lor, care nu mai sunt ai lor. Mai aproape acum decat sufletul femeii mele
mi-e trupul ei, caci senzatiile Inca le mai traiesc. Am regretul ca nu m-am istovit Intr-o frenezie sexuala
neIntrerupta, ca mor Inca In stare sa mai iubesc, la douazeci si trei de ani
Sa ma rog lui Dumnezeu?... Surad cu buzele arse si-mi simt ochii Inmuiati. N-am crezut si iata, nici acum, cand
ma scald In moarte, nu cred.

INTAMPLARI PE APA OLTULUI
Intr-una din zile, In urma unei explozii, ne pomenim rostogoliti peste cap, ca niste berbeci, In fundul
rapei. Obuzul lovise la cativa metri departare, rupsese malul si-l prabusise cu noi cu tot.